Pentru ruşii lipoveni, biserica, tradiţiile şi obiceiurile creştine sunt indispensabile în păstrarea identităţii, iar acest lucru se vede îndeosebi cu prilejul întâmpinării marilor sărbători creştine (годовые празники), marcate după calendarul iulian, pe stil vechi, cu 13 zile mai târziu decât cel pe stilul nou, adică european Așadar, obiceiurile staroverilor sunt în strânsă legătură cu viața religioasă.
În momentul de faţă, ruşii lipoveni din Târgu Frumos, ortodocşi de rit vechi ai confesiunii de Fântâna Albă, au două lăcașuri de cult: primul, cu hramul Adormirii Maicii Domnului, iar al doilea lăcaş este prăznuit în ziua Înălțării Domnului.
Biserica „Înălţarea Domnului” (Voznesenie)
Momentul 1846 este unul de răscruce, refacerea ierarhiei ecleziastice a staroverilor influenţând decisiv evoluţia ulterioară a vieţii religioase, sociale şi culturale a credincioşilor de rit vechi de pretutindeni, prin desăvârşirea lui Ambrosie ca mitropolit de Fântâna Albă. În scurt timp, la ierarhia nou înfiinţată vor adera şi lipovenii din Târgu Frumos. În consecinţă, delegaţii acestora trimit mitropolitului Ambrosie, la 3 iunie 1849, o scrisoare în care cer numirea unui preot pentru “obştea lor”. Ca răspuns, Mitropolia le propune delegaţilor, într-o circulară datată la 7 iunie 1849, să-l accepte ca preot pe Alexei Iakov, diacon în satul Manolea, dar delegaţii resping propunerea şi cer mitropolitului Kiril, într-o a doua scrisoare, trimisă la 6 iulie 1849, nominalizarea unui alt candidat „din obştea lor”. Pentru parohia din Târgu Frumos este ales Sava Ştefanov, „propus întâi ca preot pentru lipovenii din satul Climăuţi”.
Cum parohia s-a extins, iar numărul lor a crescut simţitor, aceştia solicită autorităţilor locale să le aprobe zidirea unui nou lăcaş de rugăciune.
În locul celui demolat, a fost înălţat un altul, cu două pridvoare, având o turlă şi o clopotniţă, sfinţit la 21 octombrie 1849. Potrivit surselor, slujba a fost oficiată de către un înalt ierarh şi alţi patru preoţi lipoveni: Sava Ştefanov, Nikifor (Pankratov), călugărul Ioasaf şi Ieremia (Ştefanov)”.
Evenimentul este fixat şi pe o veche cruce staroveră din lemn, găsită la demolarea bisericii, în 2011, pe care este inscripţionat un text, tradus din rusă de istoricul Marius Chelcu: „Din Sfântul Altar. Isus Hristos, Domnul Dumnezeul şi Mântuitorul nostru. Cu ajutorul lui Isus Hristos s-a ridicat această creştinească biserică, <cu hramul> Înălţarea Domnului şi Mântuitorului Nostru, Isus Hristos, în anul 7358 <1849> luna octombrie, în 21 zile. Întru pomenirea cuviosului Ilarion, a măritului stăpânitor şi domn Grigore Alexandrovici <Ghica> şi a mitropolitului de Fântâna Albă, Chiril”.
Până la începutul Primului Război Mondial, între preoţii lipoveni care au slujit la Târgu Frumos este menţionat şi Grigore Simion (Simionov), din anul 1871 şi până la anul 1902, an în care va muri, fiind înmormântat în curtea bisericii. Între anii 1890-1896, acesta va sluji şi ca arhiereu, ajutat fiind în activitatea sa de către diaconul lipovean Iftimie Iftievici (Iftimovici). A urmat apoi preotul Neculai Vavilov.
Acest fapt reiese din actul de naștere al fiicei lui, Tatiana. Acesta s-a implicat şi în evenimentele de la 1907, fiind arestat pentru că „îi asmuția” pe creştinii lipoveni împotriva autorităților române. La începutul secolului trecut, parohia ortodoxă de rit vechi (a lipovenilor) din localitatea Târgu Frumos număra circa 1400 de suflete, avându-l ca preot pe Nikon. Acesta din urmă se îmbolnăveşte grav şi, la numai doi ani de preoţie, în anul 1918, îşi dă ultima suflare. Pentru o perioadă de timp, credincioşii lipoveni vor apela la serviciile unor preoţi staroveri din Basarabia.
Un alt preot este Tit N. Vavilov, dar activitatea acestuia se dovedeşte a fi de scurtă durată, căci după 1930 este hirotonit Eustenie Ivanov, care va sluji ca preot, cel mai probabil undeva până în 1950. Tot în această perioadă, a avut loc resfințirea lăcaşului, un mare eveniment pentru creştinii lipoveni din acest ţinut.
Sfânta liturghie a fost oficiată în ziua de 1 iunie 1945, ziua pomenirii Sfântului Mucenic Iustin Filosoful, în timpul mitropolitului Tihon de la Fântâna Albă și a episcopului Sofronie al Vasluiului, foarte probabil la scurt timp după reparațiile efectuate în urma bombardamentelor din aprilie-mai 1944.
Parohia aparţinând cultului lipovenesc din Târgu Frumos avea, în 1949, un număr de 728 de credincioşi, orânduiţi de diaconul Ivanov Mitrofan şi preotul Eustenie Ivanov. Din aceleaşi surse, aflăm că pe raza raionului Târgu Frumos existau, în anul 1958, două parohii lipoveneşti (în localităţile Târgu Frumos şi Focuri) şi faptul că adepţii acestui cult erau “atent” supravegheaţi de Securitate. Printre altele, se recomanda, de către vigilenții agenţi ai Securităţii, ca „în scopul cunoaşterii elementelor privitoare la acest cult”, să fie întocmite, până la 1 septembrie 1958, o evidenţă a lipovenilor pe parohii, iar în cazul în care sunt “culese” informaţii din care să rezulte o activitate împotriva regimului, să se treacă la „acţiuni de informare în scopul concretizării acestora”.
În final, considerăm că avem o listă completă a preoților care au slujit la această parohie cel puțin de la 1850 și până în prezent: Saşa Stepanov, Grigore Simionov, Nicu Vavilov, Nikon, Iosif Luskov, Tit. N. Vavilov, Eustenie Ivanov, Mitrofan Ivanov, Neculai Ichim şi Nichita Ichim, la care se adaugă şi dascăli lipoveni Martian Timofti, respectiv Mihai Naum.
Preot paroh al credincioşilor ruşi lipoveni din Târgu Frumos este în prezent Nichita Ichim, fiul arhiepiscopului Nafanail, hirotonit în februarie 2001. Şi-a propus să înalţe un nou lăcaş în locul celui vechi, demolat în 2011, având ca reper arhitectural modelul catedralei starovere de la Fântâna Albă.
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (Uspenie)Prezentă deja de câteva decenii în peisajul pitoresc al oraşului, biserica ortodoxă de rit vechi cu hramul Adormirea Maicii Domnului, domină prin strălucire şi frumuseţe marile gospodării din partea nord-estică a oraşului. Până să fie construită cea pe care o admirăm astăzi, pe acest loc a existat o alta, având acelaşi hram, construită cu cheltuiala lui Pricop Lavrentie, sprijinit la acea vreme şi de alţi staroveri cu dare de mână, sfințită cu fast la 1 septembrie 1873 de către mitropolitul Antonie, aflat sub ascultarea Mitropoliei de rit vechi din Rusia.
Fig. 12 Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, 2019
Acum mai bine de un deceniu, această biserică a fost ridicată la rangul de catedrală a Eparhiei de Bucovina și Moldova, oblăduită de ani buni de către ÎPS Nafanail. În curtea catedralei s-a construit şi o impunătoare Troiţă, unde se oficiază slujbe de sfinţire a apei, iar în apropierea fostei biserici Voznesenia, se mai află o trapeză mare.